Interpretare în timp real
Ce este interpretarea simultană?
Interpretarea simultană este un mod de interpretare în care vorbitorul rostește un discurs, iar interpretul îl reformulează în același timp (adică simultan) în limba pe care o înțelege publicul. Pentru acest mod, interpretul lucrează de obicei într-o cabină de interpretare. Există însă și situații în care poate folosi un bidule (echipament portabil de interpretare fără cabină) sau tehnica de chuchotage (șoptit). La șoptit, interpretul este așezat sau stă în picioare lângă participanți și interpretează simultan direct la urechea acestora.
Competențele esențiale
Competențele cerute sunt aceleași ca pentru interpretarea consecutivă.
Cele trei acțiuni principale implicate sunt în esență aceleași:
- ascultare activă (înțelegere)
- analiză (structurarea mesajului)
- reproducere (comunicarea mesajului)
Ce diferă față de interpretarea consecutivă este că toate aceste acțiuni trebuie să aibă loc în același timp.
Sunt necesare și competențele descrise pe pagina despre interpretarea consecutivă: o capacitate specială de ascultare, de prioritizare a informațiilor și de diferențiere între informațiile primare și cele secundare, activarea memoriei pe termen scurt, comunicarea etc. În plus, pentru interpretarea simultană, interpretul trebuie să poată anticipa ceea ce ar putea spune vorbitorul (în special atunci când limba vorbită de acesta are o sintaxă foarte diferită de cea în care este interpretat discursul). Capacitatea de a rămâne calm sub presiune și de a rezista la stres este și mai necesară în cazul interpretării simultane.
Asistență digitală
Pe măsură ce reuniunile devin din ce în ce mai specializate și mai complexe din punct de vedere tehnic, competențele digitale și instrumentele de IA pot eficientiza pregătirea. În cabină, instrumentele de IA îi pot ajuta pe interpreți să găsească instant termenii și cifrele exacte. Utilizatorii lor trebuie însă să stăpânească foarte bine aptitudinile de mai jos.
Provocările din cabină
La acest mod de interpretare, limba activă (vorbită) a interpretului este și ea supusă unei presiuni mai mari, deoarece interpretul trebuie să vorbească în timp ce ascultă și analizează. Prin urmare, este și mai mare nevoie de competențe excelente în limba maternă/activă decât la interpretarea consecutivă.
Cum posibilitatea „ingerinței” din limba pasivă (auzită) în limba activă (vorbită) este mai mare la interpretarea simultană, interpreții trebuie să acorde și mai multă atenție mesajului pe care îl formulează. Pentru aceasta, ar putea fi nevoiți să se îndepărteze de sintaxa originală, să împartă frazele lungi în propoziții mai scurte și să încerce să evite „prietenii falși” (cuvinte în limbi diferite care sunt similare în ortografie și/sau pronunție, dar au sens diferit).
Iată de ce interpreții stagiari învață mai întâi interpretarea consecutivă, care le permite să-și dezvolte competențele-cheie necesare pentru interpretare. Interpretarea simultană utilizează exact aceleași competențe, dar cu un nivel sporit de complexitate și dificultate.
Interpretarea simultană necesită dobândirea unei combinații de competențe diferite. Deși cunoașterea mai multor limbi este fundamentală, ea reprezintă doar o parte a muncii unui interpret. Multe universități oferă cursuri de interpretare de conferință.
Resurse
Această platformă conține o serie de resurse dedicate interpretării simultane:
- Repertoriul discursurilor (pentru exersare)
- Materiale de formare ale DG Interpretare
- ORCIT (Resurse online pentru formarea interpreților de conferință)
Pentru mai multe detalii, puteți consulta numeroase cărți cu privire la interpretarea simultană. Puteți găsi titluri de astfel de cărți și alte resurse utile pe paginile „Publicații și cărți electronice” și „Articole și publicații periodice”.